Catalina Curceanu este o femeie capabila sa vorbeasca despre legaturile dintre arta si fizica moleculara cu o pasiune rara. Romanii din Italia au cunoscut-o atunci cand a intervenit in cadrul celui mai urmarit talk-show televizat din Peninsula, Porta a Porta, intr-o emisiune despre romani. A iesit din lumea experimentelor nucleare pentru a arata Italiei ca romanii nu sunt cei care ajung pe primele pagini ale cotidianelor doar pentru crime si violuri.
Catalina, ca multi conationali din Italia, a ramas socata de climatul de intoleranta la care sunt supusi romanii din Peninsula. Si, vazand cum este prezentata imaginea noastra, in primul rand la televiziunile italiene, a decis ca, intr-un fel, trebuie sa intervina.
Rep: De ce ati decis sa iesiti in public?
Catalina Curceanu: Totul a pornit in luna februarie, cand am vazut ca, la emisiunea Porta a Porta, au fost difuzate niste date despre criminalitatea imigrantilor, romanii din Italia fiind prezentati exclusiv prin prisma acelor statistici. A doua zi i-am scris un email moderatorului, Bruno Vespa, spunandu-i ca el, care se erijeaza intr-un campion al obiectivitatii, ar trebui sa dea spatiu si acelor sute de mii de romani care reprezinta partea pozitiva a comunitatii. Dupa cateva zile, am fost contactata de catre realizatori, care m-au invitat sa particip, in public, la urmatoarea emisiune care va avea ca subiect romanii.
Sincera sa fiu, ma asteptam sa se acorde mai mult spatiu discutarii cauzelor fenomenului, precum si romanilor care s-au realizat in Italia. In putinele minute care mi-au fost acordate, am cerut ca ziaristii si realizatorii de programe TV sa se ocupe si de romanii care lucreaza in domenii de excelenta in Italia si care chiar contribuie la promovarea stiintei “made in Italy”.
“Italia nu incurajeaza venirea strainilor cu inalta calificare”
Rep: Daca ati fi avut mai mult decat acele doua minute la dispozitie, ce ati fi spus publicului italian?
C.C.: I-as fi intrebat de ce in Italia nu vin mai multe persoane cu o calificare inalta, asa cum se intampla cu alte tari de imigratie, cum ar fi Statele Unite sau Canada. Italienii se plang ca cei mai multi imigranti constituie o forta de munca necalificata. Dar ei sunt primii care, la nivel institutional, investesc foarte putin in cercetare, spre exemplu, si datorita instabilitatii clasei politice.
Nu numai ca se investeste putin, dar strainii cu o calificare inalta care doresc sa se stabileasca in Italia, sunt, in mod evident, descurajati de sistem si de birocratia italiana. Am un coleg japonez care are o bursa post-doctorala la Institutul nostru, si nu reuseste sa-si aduca aici familia, din cauza piedicilor birocratice. Italienii nu isi dau seama ca sunt primii care pierd din aceasta “inchidere”.
Rep: Dar ati ales sa va continuati aici activitatea de cercetare…
C.C. Am primit oferte de munca si de la alte institute de cercetare din strainatate, spre exemplu din Canada si Japonia. In Italia, salariile sunt intre 1.500 si 2.500 de euro. In alte tari, in acelasi domeniu se castiga dublu. Dar aici, la Institutul din Frascati, ma simt extraordinar si nu as schimba niciodata locul de munca. Intr-adevar, la inceput a fost greu, in fiecare an trebuia sa cer reinnoirea permisului de sedere, era un stres continuu. Insa mereu am fost sutinuta si ajutata de colegii de la Institut.
Rep: In echipa pe care o conduceti mai sunt si alti 4 romani, toti cu formatie profesionala romaneasca. Sunt diferente intre cele doua sisteme de invatamant si cercetare, cel italian si cel romanesc?
C.C. Pana in 1992, cand am plecat din Romania, sistemul de invatamant din tara noastra era foarte bun, mai ales in domeniile stiintelor exacte. Din pacate, nivelul mediu a scazut in ultimul an, lucru care mi-a fost confirmat si de sora mea, care preda fizica la liceu in Romania. Nu este vina neaparat a sistemului universitar, ci a celui pre-universitar. Elevii ajung la facultate cu carente acumulate inca de la liceu. Si in Italia exista probleme numeroase, ei, in general, obtin rezultate mai bune in materiile umanistice, spre deosebire de noi, romanii. Face parte din traditia si cultura lor, sa fie mai dezvoltat domeniul umanistic.
Rep: Si totusi, Laboratorul Nuclear de la Frascati este unul din cele mai importante din Europa. Este si meritul echipei de romani condusa de dvs?
C.C: Am obtinut rezultate foarte bune, mai ales in domenii de avangarda, chiar daca nu exista fonduri suficiente.
“Presa italiana a manipulat opinia publica”
Rep: Revenind la comunitatea de romani din Italia, ce se intampla cu romanii din Peninsula?
C.C. Dupa parerea mea, presa a denaturat realitatea si manipulat opinia publica, pentru a distrage atentia italienilor de la adevaratele probleme ale tarii, cum ar fi criza economica sau cresterea somajului. Iar manipularea a dat rezultate: a creat o dubla manie, atat a italienilor carora le e frica de romani, cat si a romanilor care se tem de italieni si comit, si ei, greselile lor. Din pacate, ignoranta este terenul cel mai fertil in cazul unei astfel de manipulari.
Nu intodeauna am incredere in sondajele prezentate de presa, exista tendinta ca, din ambele parti, raul sa fie adus la nivel macroscopic, iar apoi oamenii sa fie bombardati cu mesaje negative. Astfel, ura aduce ura si asistam la o escaladare de violenta care trebuie oprita. De aceea trebuie prezentate si aspectele pozitive ale realitatii, pe care nici macar nu trebuie sa le cauti cu lumanarea.
Rep: La ce anume va referiti cand vorbiti de comportamentul gresit al romanilor?
C.C. E de ajuns sa te duci in fata garii Termini la Roma, sa vezi tot felul de persoane needucate, romani care stau toata ziua la cersit, cu un comportament deseori agresiv. Oricine isi da seama ca acei romani nu au venit in Italia cu un scop precis, de a-si castiga onest viata. Din pacate, numarul lor a crescut simtitor in ultima vreme.
Rep: Unii politicieni italieni sustin ca, tocmai pentru a opri fluxul migrator, ar trebui revizuita libera circulatie a romanilor. Sunteti de acord?
C.C. Nicidecum. Solutia este ca italienii sa aplice in mod riguros legea. Cine a incalcat legea, trebuie sa-si execute pedeapsa.
Rep: Dupa 17 ani de sedere in Italia, unde va considerati acasa?
C.C. Eu ma simt un cetatean al lumii, am trait in Romania, in Italia, dar si in Elvetia, la Geneva.
Rep: Ce apreciati in mod deosebit din cele doua tari, Italia si Romania?
C.C. Din Italia, literatura, modul de a gati si unele caracteristici ale italienilor, care iau viata mai usor decat noi si sunt mai disponibili. Din Romania as retine acea doza de umor care ne caracterizeaza. In definitiv, noi ne asemanam mult cu italienii, avem un fond comun. Eu zic mereu ca avem calitati diferite, dar defecte comune.
Rep: De exemplu?
C.C. Noi, ca si italienii, suntem cateodata mai lenesi, ne suflecam manecile doar atunci cand este necesar. Apoi, avem o inventivitate originala pentru a ne salva din situatiile negative. Din pacate, se intampla sa dam vina unii pe ceilalti si sa ne uitam deseori mai mult in “curtea vecinului” decat a noastra.
Rep: Considerati ca se poate convietui, cu toate defectele si calitatile noastre?
C. C. Desigur, nu avem de ales. Viitorul este al convietuirii. Dar convietuirea trebuie sa fie cautata si dorita de ambele parti, pentru ca suntem toti responsabili daca lucrurile degenereaza. Cred ca un lucru fundamental este educatia fiecaruia, in primul rand simtul civic. Adica ideea de a accepta si pe celalalt, chiar daca e mai urat, mai sarac, sau mai putin inteligent decat tine. Indiferenta si egoismul, de ambele parti, pot dauna convietuirii.
E nevoie de mai multa empatie, de mai multa comunicare. Pentru ca “rai” si “buni” exista de ambele parti. Si poate ar fi mai bine ca in loc de “eu”,” tu”- “noi”, “voi”, sa incepem sa folosim “noi”, pentru ca la urma urmei, traim in aceeasi “casa”.
Catalina Curceanu, 43 de ani, este prim-cercetator de la Institutul National de Fizica Nucleara (INFN) din Italia. Originara din Sfantu Gheorghe, a studiat fizica la Bucuresti, apoi s-a specializat in Elvetia, cu o teza de doctorat, colaborand la proiectul Obelix. In prezent coordoneaza doua proiecte de avangarda in fizica nucleara, experimentele DEAR si SHiDDHARTA, si este responsabila proiectului JRA10, de colaborare stiintifica in cadrul UE.
